Treceți la conținutul principal

Contele de Monte-Cristo

A sosit vremea să citesc și eu ceva clasic. Cum Monte-Cristo e de mult pe lista mea de must-read(listă, care în curând, la numărul de tituluri, poate acoperii o carte deja). Nu mă pot gândi la ceva mai tare decât să citești pe plajă sub zgomotul calmant al valurilor.
Iar acum despre carte... E una din cele mai bune cărți citite de mine, da are lacune pe care datorită stilului autorului dar și secolului în care a fost scrisă le poți trece cu vederea. Am avut mereu o slăbiciune pentru cărțile despre răzbunare, oameni puși în fața propriei conștinețe, izolați, care ulterior își recapătă libertatea. Acum vreo cinci ani am citit Papillon de Henri Charriere, o carte pe care o recomand. E bazată pe fapte reale, viața unui deținut francez, care reușește să evadeze de nenumărate  ori până își capată libertatea. Era un pasaj în carte(fiindcă nu o am la mine nu îl pot reda) unde fiind capturat după o evadare Papillon, datorită poreclei sale este amenințat de temnicier că i se va tăia aripile, bineînțeles că el evadează din nou. M-am cap abătut de la recenzia inițială, dar ceea ce am dorit să captez aici e voința spectaculoasă pe care unii oameni excepționali o posedă.
Dantes e un exemplu în cazul de face, paisprezece ani izolat într-o carceră apoi după o evadare spectaculoasă și averea dobândită, rezistă pentru a plănui răzbunarea față de cei care l-au nedreptățit.
Ca personaj Monte Cristo e perfect construit, evoluția lui pe parcursul celor trei volume este palpabilă, chiar dacă unele din acțiuniile sale mi se par nejustificate și chiar crude, față de persoanele, pe care le iubește. Am avut momente de șoc pe parcursul lecturii dar și episoade pe care le-am prevăzut. Din persoanje cel mai mult mi-a plăcut Abatele Faria, chiar dacă fatatismul său religios e enervat, nici pe departe la fel de enervat ca cel a lui Edmund. Care în narcisimul său orb, ajunge să se creadă un înger răzbunător. Dar nici asta nu m-a enervat la fel de mult ca Valentine.
Vai, nu am întâlnit personaj mai egoist și plin de sine. Chiar dacă este descrisă ca perfecțiunea întruchipată, tot ce face demonstrează contrariul. Un episod care m-a făcut să o urăsc la propriu, este cel în care ea se plânge, că nimeni n-o iubește. Da, cum aflăm mai târziu tatăl ei, la propriu era gata să fie închis pentru ea, bunicii ei la fel. Da, viața e într-adevăr groaznică când ai un viitor asigurat din toate punctele de vedere. Cu un tupeu absolut fata asta cerșete milă, iar când n-o primește, clar omul respectiv e un ingrat. Nu dă doi bani pe nenorocirea logondicului ei, fiindcă pe lângă acesta ea își procură un iubit. Poate nu am pus-o în cea mai bună lumină, dar pragmatică precum sunt judec oamenii după acțiuni nu după felul în care se prezită aceștea.
În fine, pe lângă personajele pe care le iubesc sau pe care iubesc să le urăsc, cartea e fabuloasă. Cred că când ajungi să simți ceva când citești o carte, te prinde și treci miezul nopții, încercând să mai citești încă un capitol, ei bine asta e o lectură reușită.
Câteva citate captate de mine, pe cel de-al doilea rog deja să-l iertați datoritată narcisimului meu orb

În politică, nu există oameni, ci idei.

...numele de Madeleine, prea blând și prea muzical pentru limbajul lui aspru.

Tinerețea e o floare al cărei fruct e dragostea... Fericit e grădinarul care-o culge după ce a văzut-o îmugurind încet.

Oh, nu regert moartea trupului; nimicirea principiului vital, nu e oare odihna spre care totul tinde, spre care orice nefericit năzuiește.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…