Treceți la conținutul principal

The Ice Dragon

Ce faci când dai brusc peste o carte semnată de autorul tău preferat? Bineînțeles lași Hannibal, și te apuci de o nuvele pentru copii, doar fiindcă e semnată GRRM.
Eh, dar pot fi acuzată, când slăbiciunea mea pentru dragoni și Martin e bine cunoscută.
Deci, prin tot fandom-ul auzeam despre cartea asta, iar aseară când youtube mi-a dat în sugestii nuvela audio, am uitat că am jumate din cartea lui Thomas Harris de terminat.
Ca de obicei tot ce scrie Martin e fantastic, la fel ca Rice, are un stil aparte. Fără să facă descrieri inutile sau să să lase lacune în text, admosfera își este insuflată. Martin abia ce descrie lumea materială, concetrându-se mai mult pe senzațiile și sentimentele personajelor care interacționează cu ea. Găsesc asta fascinat.
The Ice Dragon, cum spuneam, este o nuvelă pentru copii, cu toate acestea este foarte matur scrisă. Regret chiar că nu l-am descoperit pe Martin mai devreme, mi-ar fi trebuit nuvele de genul asta când eram mică. Fiindcă ador acest gen(lipsit de romatism) tragic-fantastic, mi se pare delicos. Nu în zadar Tinerețe fără bătrâtnețe și viață fără de moarte e povestea mea preferată de când am citit-o prima oara, și pe atunci aveam șase ani. Da, eu așa nebună m-am născut!
Firul narativ e ușor ca pentru copii, dar în același timp realistic chiar și pentru o nuvelă fantsy. Bătălia finală dintre dragonul de gheață și celanți trei dragoni ce respirau foc, e atât de epică încât îți ții respirația cu fiecare cuvânt. Încep să-l iubesc pe Martin din ce în ce mai mult, și acum abia aștept să mă întorc în Petroșani, numai ca să îmi pot cumpăra Lumea de Gheață și Foc, and then I will be eternally happy!

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…